I’ll be in my tree, living free

In sfarsit a nins. Atat de frumos, incat londonezii s-au gandit sa opreasca toate mijloacele de transport in comun pt a nu strica frumusete de zapada. Ca au inchis si metrourile, asta-i o poveste pe care n-o inteleg. 

Atat e de frumos afara incat stau in casa. Am papuci de casa in picioare, un halat pufos pe mine, o ciocolata calda pe noptiera si nostalgie-n suflet. Nostalgie pt ca as fi vrut sa fiu acasa, pe un deal de pe care sa ma rostogolesc pana jos. As putea sa ma rastogolesc si aici, dar 1. as parea nebuna sa ma rostogolesc pe o strada & 2. am nevoie de cineva care sa ma impinga. Mai stau juma’ de ora sa ma gandesc la posibilitati, iar apoi vad eu cum/ce fac.

Astazi o sa fie o zi lunga (asa o sa mi se para mie). M-am trezit devreme sa fiu la scoala in timp (phah) si acum nu pot sa adorm. Nu ca mi-as dori foarte mult, dar ma plictisesc. M-as duce la biblioteca sa mai iau niste carti, dar ma vor pune sa platesc fee-urile de ‘late return’. Plus ca tre’ sa iau un autobuz care nu merge. Plus ca nu am ghete. Toata ‘iarna’ am umblat in adidasi, fara sa ma gandesc ca iarna incepe in februarie. Eh, lasa, am facut economie. 

Blog-u’ asta e ca un ‘last resort’ pt mine. Nu scriu decat daca sunt beata sau extrem de plictisita. Mie nu-mi trec prin cap prea multe lucruri interesante – sunt simpla, dupa cum am mai spus. Imi trec o gramada de tampenii, multe dintre ele nefiind …potrivite pt postat, deoarece majoritatea care citesc mizeriile mele ma stiu si poate odata si-odata tot o sa dam ochii. Imi place sa am intimitate, asa, cat de cat. 

N-am chestii destepte de spus. Nu pt ca as fi proasta, dar nu sunt desteapta. Inteligenta, da … cu limita, bineinteles. Dar desteapta, nu. Aia cere timp si ambitie, perseverenta, calcari in picioare si alte pacate de genu’. Mi-ar placea sa fiu o persoana dintre cele care stiu cate ceva despre orice, sa am o parere despre tot ce misca sau nu, sa mai tin minte cate o formula de chimie/fizica si alte materii de gen. Dar nu-s. Si m-am obisnuit cu mine asa. Cateodata imi pare rau ca nu-mi pierd timpu’ mai mult, dar imi trece repede. I’m content in my own. 

Stiu sigur ca-mi place sa visez cu ochii deschisi. La propriu. Tocmai am facut-o si mi-am pierdut sirul de idei. Las’ ca nu-i singura pierdere; de obicei se intorc ele singure

Ah, am spus ca lamuresc chestia cu ‘returnatul barbatului in 28 de zile’. A sunat un pic cam misandric si bitchy din partea mea si nu asa trebuia sa se interpreteze. Comparatia am facut-o doar pt a-mi mai contura un pic natura mea nehotarata, both in men-related-stuff & cumparauri si alte mizerii. La ambele stau ore sa ma hotarasc, pana la urma aleg in graba, doar pt a ajunge acasa sa-mi dau seama ca de fapt nu asta vroiam sau nu asta imi trebuia => sunt single de o bucata buna de timp (~1 an jumate cred … n.b. vorbim de relatii … ‘stabile’ ) si cred ca pana la urma asta e ceea ce vreau si am nevoie – for now, at least. 

FI/FII : recunosc ca e o parte din gramatica limbii romane cu care am conflicte intodeauna. Dar nu ma intereseaza. O sa scriu cu Fi pana pusca tastatura – pana la urma tot o nimeresc. In cel mai rau caz, gresesc cateodata. Stiu si eu chestii de gen  ”infinitivul nu accepta inflexiune indiferent de context” si am si eu regulile in cap, mi s-a si explicat, dar asta chiar e o parte din gramatica de care mi se rupe ! Cerebexu’ meu nu face lagaturile intre regula si logica. Scurt.

Acestea fiind spuse, ma duc sa-mi mai fac o ciocolata calda. Si m-am hotarat sa ma duc la biblioteca, pe jos ! Rebellion )

xoxoxo

p.s: No one’s saying nothing, so I guess I have to say something